Războiul Rece a fost rivalitatea dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, începută după Al Doilea Război Mondial și încheiată odată cu destrămarea URSS, în 1991. Cele două puteri au adunat în jurul lor aliați, au construit arsenale nucleare și au încercat să își extindă influența. În Europa, împărțirea s-a văzut în alianțele militare, în regimurile politice și chiar în viața unui singur oraș. La Berlin, un zid a despărțit cartiere și familii timp de aproape trei decenii.
Rivalitatea a fost numită rece pentru că Statele Unite și Uniunea Sovietică au evitat un război deschis între ele. În Coreea și Vietnam, însă, luptele au făcut numeroase victime în rândul civililor, iar marile puteri au susținut tabere opuse. Alte state au căutat să își păstreze libertatea de decizie. India și Iugoslavia, de exemplu, s-au numărat printre inițiatorii Mișcării de Nealiniere.
România a intrat în blocul sovietic, a devenit republică după abdicarea forțată a regelui Mihai I și a aderat la Pactul de la Varșovia în 1955. Mai târziu, conducerea de la București a adoptat uneori o politică externă diferită de cea sovietică. În 1968, România a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei, dar a rămas în alianța militară condusă de sovietici.
Cum s-au format blocurile din Est și Vest
În 1945, Statele Unite și Uniunea Sovietică ieșiseră victorioase din războiul împotriva Germaniei naziste. Cooperarea dintre ele s-a deteriorat pe măsură ce au apărut dispute privind viitorul Germaniei și al Europei de Est. În țările est-europene unde armata sovietică avea o prezență puternică, partidele comuniste au preluat treptat controlul instituțiilor, cu sprijinul Moscovei. În vestul Europei, Statele Unite au devenit principalul partener economic și militar al multor guverne.
În 1947, președintele american Harry Truman a cerut sprijin pentru Grecia și Turcia, ca parte a politicii de limitare a extinderii influenței sovietice. Din 1948, prin Planul Marshall, Statele Unite au finanțat reconstrucția mai multor economii europene. În est, Uniunea Sovietică și alte cinci țări, printre care România, au înființat în 1949 Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, cunoscut ca CAER. Acesta a organizat cooperarea economică între statele membre, ale căror economii erau planificate de guverne.
Împărțirea a căpătat și o formă militară. În 1949, Statele Unite, Canada și zece țări europene au creat NATO, o alianță de apărare colectivă. După aderarea Germaniei de Vest la NATO, în 1955, Uniunea Sovietică și aliații ei est-europeni au semnat Pactul de la Varșovia.
Berlinul arăta ce însemna această împărțire pentru locuitori. În 1948, sovieticii au blocat accesul terestru spre sectoarele vestice, iar puterile occidentale au adus alimente și combustibil cu avioanele. În 1949 s-au format două state germane, Republica Federală Germania în vest și Republica Democrată Germană în est. În 1961, autoritățile est-germane au început construirea Zidului Berlinului pentru a opri plecarea oamenilor spre vest. Pentru familiile despărțite, o vizită care înainte însemna traversarea câtorva străzi a ajuns să depindă de regulile de trecere a frontierei.
Cum s-a extins rivalitatea dincolo de Europa
Pe măsură ce ambele superputeri au acumulat arme nucleare, fiecare a încercat să îl descurajeze pe adversar să atace. Ideea era că un prim atac putea fi urmat de o ripostă devastatoare. În octombrie 1962, instalarea unor rachete sovietice în Cuba a apropiat cele două țări de un conflict nuclear. Criza s-a încheiat după ce Moscova a acceptat să își retragă rachetele, iar Washingtonul a promis public că nu va invada Cuba și a acceptat în secret să retragă rachetele americane din Turcia.
În alte regiuni, competiția s-a suprapus peste conflicte care aveau propriile cauze. Uneori, sprijinul extern a însemnat armament și finanțare. Alteori, puterile implicate au trimis trupe:
- Coreea, 1950–1953. Coreea de Nord a invadat Sudul. Statele Unite și alte țări au trimis trupe sub comandament ONU în sprijinul Sudului, iar China a intervenit de partea Nordului. Armistițiul din 1953 a oprit luptele și a menținut separarea peninsulei.
- Vietnam. Statele Unite au trimis trupe în sprijinul Vietnamului de Sud, iar Vietnamul de Nord a primit ajutor din partea Uniunii Sovietice și a Chinei. În 1975, forțele nord-vietnameze au cucerit Saigonul.
- Angola. În jurul independenței față de Portugalia, obținută în 1975, mișcările angoleze rivale au primit sprijin din străinătate. Uniunea Sovietică și Cuba au susținut una dintre tabere, iar Statele Unite și Africa de Sud au sprijinit forțe rivale.
Împărțirea în două blocuri explică o mare parte a perioadei. În același timp, liderii multor state din Asia și Africa aveau propriile priorități, precum independența și dezvoltarea economică. Conferința de la Bandung din 1955 a adus la aceeași masă 29 de guverne asiatice și africane. În 1961, la Belgrad, primul summit al Mișcării de Nealiniere a oferit acestor state și altor participanți un cadru de cooperare în afara celor două alianțe militare.
România în blocul sovietic și sfârșitul Războiului Rece
La 30 decembrie 1947, regele Mihai I a fost constrâns să abdice, iar România a fost proclamată republică. Partidul comunist și-a consolidat controlul asupra instituțiilor. Statul a preluat principalele întreprinderi industriale, iar cenzura și represiunea au restrâns viața politică. Apartenența la blocul sovietic se vedea astfel atât în tratatele semnate de guvern, cât și în felul în care era condusă țara.
În 1958, trupele sovietice s-au retras din România. Un deceniu mai târziu, Nicolae Ceaușescu a condamnat public invadarea Cehoslovaciei, prin care Uniunea Sovietică și câțiva dintre aliații săi au pus capăt reformelor Primăverii de la Praga. Bucureștiul a avut astfel mai multă libertate de acțiune în anumite chestiuni externe, în timp ce în țară a continuat regimul cu partid unic.
La sfârșitul anilor 1980, reformele lui Mihail Gorbaciov și renunțarea Moscovei la intervenția militară pentru menținerea regimurilor est-europene au schimbat condițiile în care funcționau acestea. La 9 noiembrie 1989 s-au deschis punctele de trecere prin Zidul Berlinului. În decembrie, Revoluția începută la Timișoara a dus la căderea regimului Ceaușescu.
Germania s-a reunificat în 1990. În 1991, Pactul de la Varșovia s-a dizolvat, iar în decembrie Uniunea Sovietică s-a destrămat. Pentru locuitorii Europei de Est, sfârșitul Războiului Rece a însemnat și schimbări în viața de zi cu zi. Au putut să călătorească mai liber, să își facă auzite opiniile în presa independentă și să aleagă între partide care puteau concura pentru putere.
