Cu doar câteva zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025, România pare să fie prinsă într-o ceață statistică profundă, în care institutele de sondare oferă rezultate contradictorii, iar publicul larg își pierde tot mai mult încrederea în previziunile specialiștilor. După eșecul major din 2024, când ascensiunea neașteptată a lui Călin Georgescu a fost practic ignorată de toate marile institute de sondaj, cetățenii privesc cu scepticism fiecare nouă cifră apărută în presă.
O luptă în trei? Sau patru?
Analizând datele furnizate în ultimele cinci săptămâni, un lucru este clar: George Simion, liderul AUR, conduce constant în toate sondajele, dar scorul său variază suspect de mult, de la un minim de 22,4% (MKOR, 2 aprilie) până la un maxim de 35% (Verifield, 31 martie). În aproape toate cercetările sociologice, Simion este plasat pe primul loc, însă diferențele față de următorii candidați fluctuează semnificativ.
În spatele său, bătălia este încinsă între Crin Antonescu și Nicușor Dan, dar ordinea se schimbă frecvent. În unele cazuri, Crin Antonescu este creditat cu peste 26% (FlashData, 28 aprilie), în timp ce în altele coboară până la 13,5% (MKOR, 2 aprilie). Nicușor Dan, pe de altă parte, pare să fi cunoscut o ascensiune lentă, dar constantă, apropiindu-se periculos de Simion în sondajul realizat de „Noi, Cetățenii” pe 9 aprilie, unde obținea 29,6%, la doar 0,4% de liderul AUR.
Victor Ponta, revenit în cursă cu o platformă centrată pe stabilitate și economie, pare să fi câștigat susținere mai degrabă printre alegătorii nostalgici. Însă, și în cazul său, variația din sondaje este îngrijorătoare: de la 8% (FlashData, 14 aprilie) la peste 21% (Verifield, 31 martie). Astfel de oscilații ridică întrebări legitime despre metodologia folosită, selecția eșantioanelor și eventualele biasuri politice ale unor institute.
Eroarea Călin Georgescu: trauma electorală din 2024
Alegerile prezidențiale din 2024 au lăsat un gust amar în rândul electoratului, dar și o lecție dură pentru analiștii politici. Călin Georgescu, considerat un outsider, a reușit să intre în turul doi aproape pe nesimțite, fără ca vreun institut major să-l fi cotat vreodată peste 5% în perioada premergătoare alegerilor. Lipsa de acuratețe a predicțiilor a dus atunci la acuzații de manipulare, dezinformare și chiar la proteste în stradă. De atunci, orice sondaj este privit cu suspiciune, iar credibilitatea firmelor de cercetare sociologică s-a erodat masiv.
FlashData, CURS, IRSOP, MKOR – cine are dreptate?
Unul dintre aspectele cele mai discutate este lipsa de convergență între institutele de sondare. De exemplu, în doar două săptămâni, FlashData a publicat trei sondaje (7, 14 și 28 aprilie), în care clasamentul rămâne relativ constant – Simion în frunte, urmat de Crin Antonescu și Nicușor Dan – dar scorurile diferă considerabil.
IRSOP vine cu o interpretare diferită: pe 16 aprilie, îl plasează pe Victor Ponta pe locul trei, cu 18%, în fața lui Crin Antonescu (17%), o inversare surprinzătoare față de toate celelalte sondaje. MKOR, în schimb, oferă un peisaj complet diferit, coborându-l pe Crin Antonescu la un modest 13,5%, dar menținându-l pe Simion lider, cu doar 22,4%.
Această lipsă de coerență între rezultate pune o presiune suplimentară pe electorat, care se confruntă nu doar cu o ofertă politică diversă, ci și cu un haos informațional greu de digerat.
Elena Lasconi și alți „candidați invizibili”
Un alt aspect relevant este modul în care sunt tratați candidații secundari. Elena Lasconi, primarul din Câmpulung Muscel și candidată independentă sprijinită de o parte a societății civile, oscilează între 3,8% și 9%, în funcție de sondaj. În ciuda unei prezențe publice consistente și a unei campanii bine organizate, se pare că niciun institut nu o consideră un pericol real pentru podiumul electoral.
La fel de inconsistente sunt și scorurile Laviniei Șandru și ale lui Daniel Funeriu, care apar în unele sondaje și lipsesc complet din altele. Cristian Terheș, menționat doar de CURS pe 13 aprilie cu 3%, pare și el să joace un rol marginal.
Unde sunt tinerii alegători?
Sondajele actuale reflectă o altă întrebare crucială: cât de bine sunt reprezentate generațiile tinere? Având în vedere că Nicușor Dan și Elena Lasconi beneficiază de un electorat preponderent urban, educat și tânăr, subestimarea acestuia ar putea produce, din nou, surprize la urne. Reprezentativitatea eșantioanelor este un subiect sensibil, mai ales când studiile sunt comandate de partide sau surse media cu agende clare.
Presiunea primului tur și riscul unui vot strategic
Fragmentarea scenei politice și lipsa unor repere clare în sondaje alimentează fenomenul votului strategic. Tot mai mulți alegători declară că nu votează „cu inima”, ci „cu mintea”, încercând să influențeze componența turului doi. Este un teren fertil pentru polarizare și manipulare, iar internetul – în special rețelele sociale – joacă un rol central în formarea acestor decizii rapide, de ultim moment.
În același timp, prezența ridicată a lui George Simion în toate clasamentele ridică semne de întrebare despre viitorul unei posibile președinții cu tentă naționalistă și conservatoare. Această perspectivă determină o parte a electoratului să își regândească opțiunile, inclusiv în rândul celor care inițial nu intenționau să participe la vot.
Ce urmează?
Pe măsură ce ne apropiem de ziua votului, este evident că România nu se confruntă doar cu o alegere politică, ci cu o criză profundă a încrederii în mecanismele democratice de informare și reprezentare. Faptul că niciun sondaj nu oferă un tablou convingător și coerent al preferințelor electoratului arată nu doar limitele sociologiei electorale, ci și vulnerabilitatea procesului democratic în fața presiunilor politice și a manipulărilor.
Turul I al alegerilor prezidențiale din 2025 va fi, așadar, mai mult decât o simplă competiție între candidați. Va fi un test al lucidității electoratului, al rezistenței la confuzie și, poate, începutul unei noi etape în cultura politică românească.
Rămâne de văzut dacă votul din 2025 va aduce o clarificare sau va amplifica și mai mult ambiguitatea care domnește în spațiul public.
