Curtea Constituțională a României a generat un val de reacții și dezbateri aprinse în societatea românească, după ce, în data de 29 mai 2025, a decis interzicerea publicării declarațiilor de avere și interese pe site-ul Agenției Naționale de Integritate (ANI) și pe alte platforme ale instituțiilor publice. Motivarea acestei decizii a fost făcută publică miercuri, iar argumentele invocate de magistrați au pus în lumină o nouă dimensiune a protecției datelor personale în era inteligenței artificiale.
Protejarea vieții private sau limitarea transparenței?
În esență, Curtea Constituțională susține că publicarea declarațiilor de avere expune persoanele vizate – în principal demnitari și funcționari publici – unei „nejustificate atenții publice” și afectează dreptul la viață privată. Astfel, potrivit motivării, dezvăluirea unor date cu caracter personal precum veniturile, bunurile sau interesele soților și copiilor poate aduce prejudicii majore, mai ales în contextul prelucrării masive a datelor de către tehnologii avansate.
Mai mult, CCR avertizează asupra riscurilor generate de utilizarea inteligenței artificiale (AI) în prelucrarea datelor personale la scară largă. Potrivit Curții, tehnologiile AI pot permite „crearea unor tipare comportamentale personalizate” care „desconsideră demnitatea umană”. Astfel, decizia de secretizare a declarațiilor este văzută ca o măsură necesară pentru protejarea persoanelor de potențiale abuzuri digitale.
Divergențe în rândul magistraților: opinii separate
Decizia nu a fost unanimă. Trei judecătoare – Iulia Scântei, Mihaela Ciochină și Livia Stanciu – au exprimat opinii separate, criticând hotărârea CCR.
Livia Stanciu și Mihaela Ciochină susțin că publicarea declarațiilor de avere nu încalcă dreptul la viața privată, ci reprezintă un pilon esențial al transparenței și al dreptului publicului de a cunoaște averile demnitarilor. Ele argumentează că transparența este vitală pentru prevenirea corupției și consolidarea încrederii în instituțiile statului.
Pe de altă parte, Iulia Scântei atrage atenția asupra incompatibilității deciziei cu angajamentele internaționale asumate de România, invocând tratatele semnate cu ONU, Curtea de Justiție a Uniunii Europene și alte organisme internaționale care promovează transparența și combaterea corupției prin accesul la informații publice.
Contextul global și provocările inteligenței artificiale
Argumentul legat de inteligența artificială este unul inedit în jurisprudența românească, reflectând provocările contemporane privind protecția datelor personale în era digitală. AI poate extrage, procesa și combina cantități uriașe de informații publice și private, creând profiluri sofisticate care pot fi folosite pentru manipulare, discriminare sau alte forme de încălcare a drepturilor fundamentale.
Astfel, decizia CCR poate fi interpretată ca un pas precaut în adaptarea cadrului legal românesc la noile realități tehnologice. Totuși, această abordare ridică întrebări legate de echilibrul între securitatea datelor personale și necesitatea unui control public asupra averilor celor aflați în funcții publice.
Reacții în societate: între susținerea transparenței și protecția intimității
Decizia CCR a fost întâmpinată cu îngrijorare de organizațiile civice, jurnaliști și experți în lupta anticorupție, care văd în transparența declarațiilor de avere un instrument esențial pentru prevenirea abuzurilor și a conflictelor de interese.
Pe de altă parte, susținătorii hotărârii consideră că protecția vieții private trebuie să primeze, iar riscurile tehnologice invocate nu pot fi ignorate. Aceștia solicită dezvoltarea unor mecanisme moderne și sigure de protecție a datelor, fără a sacrifica însă accesul cetățenilor la informații de interes public.
Decizia Curții Constituționale de a secretiza declarațiile de avere și interese marchează un moment crucial în evoluția transparenței administrative și a protecției datelor personale în România. În timp ce argumentele legate de inteligența artificială aduc în discuție noi provocări juridice și etice, dezbaterea privind echilibrul dintre dreptul la viață privată și interesul public rămâne profundă și complexă.
Rămâne de văzut cum vor evolua atât cadrul legislativ, cât și practica instituțională pentru a răspunde în mod adecvat acestor provocări, într-un context global tot mai digitalizat și interconectat. Până atunci, opinia publică și factorii implicați vor urmări cu atenție fiecare pas al acestei dezbateri fundamentale pentru democrația românească.
